Fenotip

Ca răspuns la, deja, împământenita idee că genomul ar fi schița (blueprint-ul) unui organism, Arthur M. Lesk scria în cartea sa Introduction to Genomics că genomul este mai degrabă asemănător cu o partitură, pe care o poți citi, dar nu poți auzi și muzica. Comparația sa reflectă, de fapt modul simplist în care, decenii la rând geneticienii au considerat că fenotipul unui organism este rezultatul interacțiunii genomului (genotipului) său cu mediului în care acesta este exprimat. Odată cu secvențierea genomului uman și a cunoștințelor dobândite după acest mare prag științific, putem spune azi, că fenotipul este rezultatul interacțiunii genomului cu mediul în care este exprimat, dar și cu istoricul existenței sale, a factorilor epigenetici [13]. La definiția anterioară eu aș adăuga și contextul memetic.

În studiile genetice termenul de este asociat adesea cu cel de (și nu cel de ) și asta pentru că este mai ușor de observat și analizat fenotipul unui set sau unui grup mic de gene, decât cel al unui rezultat din interacțiunea a zeci, sute, mii, sau zeci de mii de gene, cu factorii mai sus amintiți.

Postare actualizată la

0 Comments

Lasă un răspuns